Duminică seara m-a lovit o pofta nebună de îngheţată. Am analizat rapid opţiunile pe care le aveam la dispoziţie în Iaşi la acea oră. Desigur că erau oarecum limitate, aşa că am ales – foarte inspirat, veţi vedea în cele ce urmează – să merg la Moldova Mall.
Mă gândeam cu groază că voi da piept hoardelor de mall-işti dezlănţuiţi care smulg mărfurile din galantare până la epuizarea stocurilor după care umplu până la refuz restaurantele, cafenelele şi cofetăriile din Food court. Îmi răsuna deja în urechi celebra sintagmă “shopping, shopping, until dropping”, dar pofta mea pentru îngheţată a reuşit să relativizeze toate aceste sumbre perspective şi am intrat, cu o strângere de inimă ce-i drept, în această “clinică de nevroze urbane” numită Mall.
Dar, stupoare… aici domnea o linişte desăvârşită! Sau aproape, deoarece mai puteai zări din loc în loc câte o persoană, majoritatea însă agenţi de pază. M-am uitat la ceas crezând că era deja ora închiderii. Nici vorbă, era de-abia 7 seara. Mall-ul era cât se poate de deschis şi cât se poate de pustiu. Duminica? Dumnezeu există şi veghează asupra mea, mi-am zis, şi am urcat până la etajul 3 unde primisem, din sursă sigură, asigurări că voi găsi obiectul dorinţelor mele, îngheţata.
Cofetăria era pustie, galantarul era plin cu bunătăţi iar cele trei chelneriţe, tinere şi zglobii, păreau că doar pe mine mă aşteaptă. Recunosc că am fost tratat ca un paşă: îngheţată de lămâie, căpşuni şi ciocolată, profiterol, suc de vişine, zâmbete şăgalnice, tacâm complet…
Toată povestea era însă prea frumoasă ca să mai poată dura şi am declanşat inevitabilul cerând nota de plată. Fetele care m-au servit au intrat brusc într-o ciudată stare de agitaţie. Au început să scrie cifre peste cifre pe nişte hârtiuţe şi să-şi dea zgomotos cu părerea asupra modului de calcul. După vre-o cinci minute mi-am pierdut răbdarea şi m-am îndreptat spre locul unde cele trei chelneriţe se zbăteau ca nişte sirene pe uscat ca să-mi scrie nota. Brusc, am înţeles care era problema: trebuia făcută suma îngheţată + prăjitură + suc. După un scurt calcul mental le-am dat soluţia mea: 23 de lei. Una din fete a exclamat către cea de-a doua: “ai văzut că e 23!” şi apoi către mine: “ne scuzaţi, dar noi am terminat filologia”…
Eram deja în stradă, mă îndreptam agale spre Palatul Culturii, şi încercam să privesc această poveste dintr-o perspectivă teleologică, convins fiind că nimic nu este întâmplător. Duminică seara… o cofetărie într-un Mall pustiu unde servesc trei absolvente de filologie care nu ştiu să socotească. Ce să însemne toate astea? Oare se apropie sfârşitul lumii?
Parerea mea e una singura… MOLDOVA MALL e pe duca… de fapt ma mir ca a rezistat pana acum… la deschidere i-am dat un an jumate… asta e, se intampla, nu-i suficient sa faci mall-ul, trebuie sa-l sustii si sa atragi lumea in el…
De fapt Moldova s-a plasat gresit pe piata. Moldova Mall nu e mall in adevaratul sens al cuvantului, e mai mult Galeria Moldova. E mall fata de Hala Centrala, dar fata de Iulius Mall e galerie. E fostul Moldova Universal renovat de fapt.