Ajunul Crăciunului la Rick’s Cabaret

Era ora 7 seara şi Mark adormise deja. Programul TV cu colinde de Crăciun îl transportase cu gândul la copilărie, la bunici, la mirosul de răşină de brad şi de biscuiţi cu scorţişoară. Apoi, somnul venise ca o eliberare din realitatea serii de Ajun. La urma urmelor, nu era chiar o ruşine pentru bătrânul profesor, la cei 69 de ani ai săi, dacă aţipise puţin în fotoliul din faţa televizorului.

Mark se trezise tresărind. I se păruse că aude vocea soţiei, Price, care-l striga din bucătărie. Se ridică în grabă şi, împiedicându-se, dădu uşa de perete. “Da, iubito, vin acum!”. Vocea lui Price se auzi impetuos: “Tot timpul dormi, moşneag impotent ce eşti! Trebuie să fac totul singură în casa asta…”. Mark era deja în mijlocul bucătăriei, dar încăperea era goală şi mirosea puţin a gaz. Îşi alungă un nor imaginar de pe frunte şi trase adânc aer în piept. Visase. Price era moartă de mai bine de 15 ani.

Fusese o femeie frumoasă şi inteligentă. Se cunoscuseră la universitate, unde Mark era un tânăr asistent la catedra de limbi străine, iar ea era o bătrână studentă la a doua facultate. Price terminase medicina cu ani în urmă, dar, fiindcă nu-i plăcuse meseria şi, mai ales, fiindcă primul ei soţ avea bani cu nemiluita, se înscrisese la facultatea de litere. Nici ea nu ştia exact de ce, dar trebuia să-şi umple timpul cu ceva. Pe Hugh, primul ei soţ, îl luase din două motive. Avea o grămadă de bani din afaceri imobiliare şi o erecţie care putea să dureze o noapte întreagă. Ce să-ţi doreşti mai mult la 20 de ani?

Mark s-a îndrăgostit lulea de Price. A curtat-o mai bine de 10 ani, mult timp după ce ea terminase a doua facultate. Între timp Price s-a apucat să scrie şi chiar a reuşit să publice două romane. Succesul i se cam urcase la cap şi nu prea îi mai dădea atenţie lui Mark care devenise, între timp, şef de catedră la universitate. Desigur că din această postură, destule studente îi treceau prin pat. Nu de fete ducea lipsă profesorul ci de potenţă. Pur şi simplu nu-i funcţiona şi pace, oricât ar fi fost de tinere şi de atrăgătoare.

La un moment dat Price s-a săturat de Hugh. Bani câştiga de-acum şi singură, iar în rest, se cam săturase de “sex sportiv”. Şi-ar fi dorit un bărbat cult, cu care să poată vorbi şi care să n-o privească doar ca pe un obiect sexual. Atunci şi-a adus aminte de Mark. Profesorul era, cel puţin la prima vedere, exact ce-i trebuia femeii ajunse deja la 40 de ani. Mark, în felul lui, făcând slalom printre tinerele studente care îi acordau favoruri carnale pentru o notă în plus, o aşteptase cu răbdare pe Price. Prima lor noapte împreună a fost un fiasco total. Ea era obişnuită cu “stilul Hugh”, iar Mark nu era nici pe departe la înălţimea aşteptărilor. A urmat o lună de frământări intense pentru Price. Până la urmă, nici ea nu ştia exact de ce, l-a părăsit pe Hugh şi s-a căsătorit, fulgerător, cu Mark.

În următorii 10 ani, viaţa lor a fost un veritabil “montagne russe”. Price iubea spiritul lui Mark, dar nu pregeta să-i reproşeze toate studentele care-i trecuseră prin pat. Chiar dacă profesorul se potolise după căsătorie, Price l-a suspectat mereu, fără temei, de infidelităţi. Mark iubea spiritul aventuros al lui Price, faptul că femeia adora să călătorească şi că era mereu dornică de dueluri intelectuale. A, desigur şi de sex. Doar că profesorul nu prea avea cu ce să-şi onoreze soţia, aşa că Price nu prididea să-l ia peste picior. “Nu eşti cu nimic mai bun decât Hugh, zicea ea ca să-l admonesteze când el greşea cu ceva, doar că eşti impotent!”. Mai mult s-au certat decât s-au împăcat, în tot acest timp. Paradoxal, însă, se iubeau nebuneşte.

Până când timpul n-a mai avut răbdare să le asculte certurile. Price s-a îmbolnăvit subit de un cancer nemilos, care a răpus-o în jumătate de an. Mark nu şi-a mai revenit după moartea ei. I se părea mereu că aude vocea lui Price în camerele goale ale casei lor. “Nu eşti cu nimic mai bun!…”, “Nu trebuia să-l las pe Hugh, măcar el era bărbat!…”, “Doar cu mine nu poţi? Cu studentele tale cum te descurcai?…”. Ca s-o uite pe Price, profesorul a încercat de toate: alcool, droguri uşoare, femei uşoare. Şi-a făcut, bunăoară, un tabiet anual din a merge în seara de Ajun la Rick’s Cabaret, un local de striptease aflat la nici două străzi distanţă şi să-şi comande ceva bun de mâncare şi un lap dance cu trei fete deodată. “Dacă tot e zadarnic, măcar să fie trei”, îşi zicea el în fiecare an. Vizita de Crăciun a profesorului devenise un fel de legendă la Rick’s Cabaret.

În mijlocul bucătăriei, Mark se uita la ceas. Era deja 7:30 seara şi nu prea mai avea timp de pierdut. Trebuia să se costumeze în Moş Crăciun şi să facă vizita anuală la Rick’s. Sunase, oricum, dis-de-dimineaţă la Cabaret ca să rezerve separeul său favorit. Bău repede cafeaua la ibric pe care o lăsase de la prânz, scormoni în dulap după vechiul costum de moş, se îmbracă cu el şi dădu să iasă pe uşă. Avu o mică ezitare, dar era deja cam târziu, aşa că trânti uşa în urma sa, ca să fie sigur că s-a închis yala rebelă de la intrare.

La Rick’s Cabaret, patronul l-a întâmpinat în lobby şi l-a condus personal pe profesor în separeu. Aici, cele trei fete îl aşteptau, îmbrăcate sumar. Mark le-a trimis puţin la plimbare, cât să comande ceva de mâncare. După ce murise Price, pur şi simplu nu mai suporta pe nimeni cu el la masă. Abia după ce a mâncat pe săturate, le-a chemat înapoi pe fete, care au dansat pentru profesor, fiecare separat şi apoi toate trei împreună, timp de vreo oră şi jumătate. “Degeaba…”, constată cu tristeţe Mark, “nu-i nimic de făcut…”

Aproape de miezul nopţii, profesorul a ajuns din nou acasă. Era o noapte din aceea neagră ca smoala şi a trebuit să bâjbâie câteva minute bune ca să nimerească cheia în uşa de la intrare. După ce a deschis-o, Mark a făcut doi paşi prin întuneric şi a tras adânc aer în piept. “Ce chestie, în sfârşit au pus calicii ăştia de la gaze mercaptan suficient…”. Zâmbi trist, îşi făcu cruce şi aprinse lumina… Explozia s-a auzit tocmai până la Rick’s Cabaret.