Am fost răpit de către o civilizaţie superioară şi teleportat cu viteza luminii pe o planetă din altă galaxie… Pentru a-mi anihila orice dorinţă de întoarcere pe Pământ am fost dus în Templu…
Dragi cititori, va asigur că nu am luat-o razna şi nici nu m-am uitat prea mult la TV. Descrierea de mai sus coincide însă, până la contopire, cu senzaţia pe care am resimţit-o când am pătruns în “Dinastia Vivanco”…
Dar s-o luăm cu începutul. “Dinastia Vivanco” nu este, aşa cum mi-a sugerat un prieten mucalit, numele unei telenovele braziliene ci denumirea unei crame din nordul Spaniei, mai precis din Rioja. Situată lângă orăşelul Briones, crama “Dinastia Vivanco” aparţine unei vechi familii de viticultori şi vinificatori spanioli care a reuşit să îndeplinească visul mai multor generaţii: construirea celui mai mare muzeu din lume închinat vinului. Rod al unei investiţii private de 1.5 milioane de euro, “Museo de la Cultura Del Vino” a fost inaugurat în 2004 de către însuşi Regele Juan Carlos I.
Situat în inima provinciei Rioja şi adiacent cramei “Dinastia Vivanco”, muzeul este construit într-o clădire ultramoderna cu trei niveluri, pe o suprafaţa de peste 10.000 de metri pătraţi. “Museo de la Cultura Del Vino” este expresia ultimă şi definitivă a pasiunii pentru vin a familiei Vivanco, în particular, şi a spaniolilor din Rioja, în general.
Am să încerc să vă povestesc, în rezumat, ce cuprinde “Museo de la Cultura Del Vino”, convins fiind că descrierea mea nu va acoperi nici 10% din realitate. Asta poate şi din cauză că în fiecare sală a muzeului, pentru fiecare subiect în parte, poţi viziona materiale video de 10-15 minute pe ecrane modulare cu sunet Dolby Surround. În aceste condiţii, chiar şi audio-ghidul în 10 limbi pe care îl primeşti la intrare devine, în scurt timp, oarecum caduc.
În ordinea sălilor parcurse, am putut vedea exponate şi materiale video despre istoria vinului (origini, tradiţii, influenţe culturale şi religioase), creşterea viţei de vie (terroir, soiuri, ciclul anual de creştere, dăunători), recoltarea strugurilor (tehnici de recoltare, sărbătorile recoltei), procesul de producţie a vinului (fermentarea mustului, etapele de obţinere a vinului alb, roze şi roşu), laboratorul oenologic (parametrii studiaţi, metode de conservare), stocarea vinului (butoaie, baricuri, sticle, dopuri), degustarea vinului (sală cu mostre de arome), îmbutelierea, etichetarea şi transportul vinului, deschiderea sticlelor (colecţie cu 3.000 de tirbuşoane) şi tehnici de servire a vinului. Dacă mai adăugăm şi faptul că fiecare subiect în parte este tratat pe o axă a timpului, din antichitate şi până în prezent, ne putem face o idee depre minuţiozitatea maniacală cu care este descris universul vinului în acest uriaş muzeu.
Ca bonus, spre final, vizităm o sală denumită “Vinul, artă şi simbol” ce cuprinde, ca teme principale, legatura dintre vin şi religie şi influenţa vinului asupra marilor artişti – pictori, sculptori şi chiar cineaşti. Trecem în continuare prin gigantica “Sală Octogonală” de învechire a vinului (cu 35.000 de baricuri) după care ne oprim (în fine!) în sala de degustare. Îmi va rămâne adânc gravat în memoria gustativă un vin roşu “Dinastia Vivanco Crianza 2007” din soiul Tempranillo, învechit 16 luni în baric şi 6 luni în sticlă, degustat aici, al cărui postgust îl mai simt parcă şi acum…
La ieşirea din muzeu, după ce parcurgem o spaţioasă sală de documentare şi un Wine Shop mare cât un supermaket, ne întâmpina încă o surpriză: “Grădina lui Bacchus”, un muzeu în aer liber cu peste 200 de soiuri de vită de vie, totul într-un decor arhaic din secolul 19… Cireaşa de pe tort.
Nu îmi aduc aminte la ce oră am intrat în muzeu şi nici la ce oră am ieşit. Vizita a durat toată ziua, dar mie mi s-a părut că am stat doar 30 de minute şi că am trecut “în goană” prin sălile de expoziţie. Chiar dacă eşti un neiniţiat în ale vinului, sigur nu te vei plictisi aici câteva ore bune, iar dacă eşti un pasionat… atunci îţi mai trebuie o zi. “Museo de la Cultura Del Vino” este un fel de Mecca pentru orice iubitor al vinului: măcar o data în viaţă trebuie să faci un pelerinaj în Rioja la “Dinastia Vivanco”!
Ai dreptate, nu exagerezi cu nimic. Si eu am vizitat Dinastia Vivanco si am ramas muta. Nu iti povestesc cat de trista am fost cand am plecat de acolo cu gandul acasa. As avea multe sa iti spun despre ce am simtit, dar sunt in campania de vinificatie si timpul ma cam preseaza. Important e ca mai am o sticla de vin “Dinastia Vivanco Crianza 2007” din soiul Tempranillo si e cel mai bun vin rosu pe care l-am baut vreodata. Daca voi mai avea ocazia sa ajung la RIOJA sigur voi merge acolo!