A trecut mai bine de o lună de când m-am întors din Tunisia şi, până azi, nu am găsit răgazul să-mi ordonez impresiile. Dar iată că, în această seară cu ploaie torenţială şi tunete asurzitoare, pentru a înveseli un pic atmosfera, m-am decis să vă povestesc despre Marea Mediterană şi soarele Saharei.
Tunisia este cea mai mică dintre ţările Magrebului (Algeria, Maroc, Tunisia, Mauritania, Libia) dar are cel mai ridicat nivel de trai din această zonă. Regimul autocratic din ultimii 40 de ani a înlăturat fundamentalismul islamic cât şi problemele cronice care se regăsesc în majoritatea ţărilor Africane: sărăcia extremă, malnutriţia, epidemiile şi lipsa locuinţelor. Pe de altă parte în Tunisia libertatea de exprimare cât şi drepturile omului sunt sistematic încălcate: liderii opoziţiei sunt arestaţi pentru motive derizorii iar intenetul este cenzurat cu stricteţe.
Cu toate că actualul preşedinte Ben Ali l-a înlăturat pe fostul preşedinte Habib Bourguiba, după 30 de ani şi 6 mandate consecutive, printr-o lovitură de palat, reformele acestuia din urmă, unice în lumea arabă, au fost continuate şi chiar întărite. Este interesant de ştiut că în Tunisia, ţară cu populaţie 99% musulmană, poligamia este de mult abolită, este interzisă purtarea “hijabului” (vălului islamic) în public, divorţul este legalizat, există instituţia adopţiei (însuşi Bourguiba are o fată adoptată în cea de-a doua căsătorie) iar toate femeile au drept de vot. Aceste reforme pro-occidentale fac din Tunisia o ţara în care europenii se pot simţi în largul lor. Regimul de tip autoritar are ca efect o remarcabilă ordine publică, poliţia fiind foarte temută de către cetăţeni. Primul lucru pe care-l veţi afla de la un ghid turistic în Tunisia este că trebuie să respectaţi cu stricteţe ce vă spun poliţiştii şi mai ales să nu-i fotografiaţi în exerciţiul funcţiunii.
În ceea ce priveşte banii, nu veţi putea intra sau ieşi din ţară cu DT (dinari tunisieni). Puteţi însă schimba Euro sau USD la orice casa de schimb sau receptie de hotel, la o cotaţie unică, fără comision, deoarece schimbul valutar este controlat integral de către stat şi nu există speculanţi de valută.
Transportul este foarte ieftin, benzina fiind la jumătate preţ faţă de Europa. Toate taxiurile au acelaşi tarif pe km şi folosesc, aproape fără excepţie, contorul şi bonul fiscal. De asemenea, închirierea unei maşini este foarte simplu de făcut la orice recepţie de hotel. Nu vă lăsaţi influenţaţi de zvonurile care spun că traficul este foarte periculos. Dimpotrivă, aş zice că în Tunisia se conduce mult mai civilizat ca în România. Ghidul însă vă va explica, ca să-şi vândă marfa desigur, că e mai sigur să participaţi la excursiile organizate cu autocarul. Singurul loc unde nu este bine să mergeti singuri cu maşina este Sahara. În rest reţeaua de drumuri este foarte bine întreţinută iar lungimea totală a autostrăzilor este de 2 ori mai mare ca în România. Există o taxă, foarte mică însă, pentru intrarea pe autostradă.
Nu vă zgarciti să daţi un mic bacşiş recepţionerului de la hotel, barmanului sau chelnerului de la restaurant, cameristei sau portarului. Veţi vedea că aceste mici “investiţii” vor avea un efect imediat şi, pe lângă nişte servicii impecabile, veţi avea câţiva “prieteni” de nădejde pe parcursul întregului sejur care vă pot furniza informaţii extrem de preţioase pentru a economisi timp şi bani. Veţi putea vorbi cu tunisienii mai ales în franceză. Alte limbi, în special engleza, se vor dovedi destul de inutile într-o fostă colonie franceză. Vă rămâne însă, ca ultimă soluţie, limbajul internaţional al semnelor la care localnicii par destul de pricepuţi.
Continuarea săptămâna viitoare… Până atunci priviţi galeria foto:
