Pentru mulţi dintre noi Crăciunul va fi îndestulat. Sunt însă copii şi bătrâni care nu vor fi atât de norocoşi. Ce-ar fi să ne gândim puţin şi la ei?
Cu siguranţă nu vom reuşi să mâncăm tot ce am pregătit pentru masa de Crăciun. Ce-ar fi dacă fiecare dintre noi ar pune de-o parte câte puţin din preamultul acestui festin? Haideţi să adunăm, bucăţică cu bucăţică, câte ceva de pe mesele noastre şi să facem o bucurie unor copii şi bătrâni singuri şi fără posibilităţi din Iaşi… Pentru noi e puţin, pentru ei e foarte mult!
Vă aştept joi, 27 decembrie 2012, între orele 10-20, la magazinul Good Point unde puteţi contribui cu orice v-a prisosit de la masa de Crăciun. Nimic nu e prea puţin, orice ajutor e binevenit! Vineri, 28 decembrie 2012, toate bunătăţile strânse vor fi donate unei case de copii şi unui cămin de bătrâni din Iaşi.
“Puţin din prea mult” este o iniţiativă promovată cu mult entuziasm de către: Good Point, Fructe Naive, ICAR Tours, Cărtureşti, Fundaţia Comunitară Iaşi, Belva, Adelicii, Paharnicul, Ziarul de Iaşi, IaşiFun… şi lista e încă deschisă!
Vrei să ajuţi dar nu ai cum să ajungi joi la Good Point? Povesteşte prietenilor tăi despre iniţiativa noastră!
Later edit:
Misiune îndeplinită cu succes! Bunătăţile şi jucăriile strânse au fost donate la Adăpostul de noapte din Iaşi, bd. Poitiers nr. 41. De ele s-au bucurat sincer 60 de oropsiţi ai sorţii: 12 copii şi 48 de bătrâni. Le-am promis că ne vom întoarce cât de curând! Mulţumesc tuturor celor care au donat… Nu-i voi numi deoarece toţi au dorit să rămână anonimi… Concluzia? Cred că mai avem o şansă la normalitate… La Mulţi Ani tuturor!
Felicitarile mele! cat mai multe fapte bune:
Reco: nu mi-a placut faza cu “oropsiti ai sortii” :( mi se pare o exprimare mult prea elitistico-ironica…
in rest toate bune
Alice, mulţumesc pentru gândurile bune! În ceea ce priveşte sintagma “oropsiţi ai sorţii”, să ştii că am cumpănit-o mult după ce m-am întors de la Adăpostul de noapte… Este un “understatement”, crede-mă!
pff… adica e ca un fel de interpretare a Mioritei… de acceptare si neputinta in fata sortii…
nu stiu ce sa zic, dar tot parca nu-mi suna bine
Alice, mă tem că nimic nu sună bine în viaţa acestor oameni… Dacă nu mă crezi, te invit să ne însoţeşti data viitoare când vom merge la ei… O mână de ajutor nu se refuză niciodată! Eu unul cred că sunt multe de făcut, dincolo de aceste polemici (binevenite dealtfel)… În tot cazul, resemnarea e o stare de spirit străină mie!
MILOSULE!!!! Vezi ca ai firimituri in barba!!!