Aproape perfectă

Q mergea prin parcul pustiu, călcând cu grijă, ca să nu facă prea mult zgomot. Era începutul toamnei şi aleile erau deja pline cu frunze uscate şi castane. Ora era târzie. O aparentă pace se aşternuse peste oraş şi fiecare pas al femeii părea că sfâşie liniştea nopţii cu un foşnet strident. Q nu se grăbea. Ştia că M o va aştepta, indiferent cât de mult va întârzia. Oricum, petrecuse nesfârşit de mult timp în camera ei, pregătindu-se pentru întâlnire. Chiar înainte de a începe alegerea hainelor, a machiajului şi a parfumului, ea ştia că va întârzia. Totul făcea însă parte din joc.

Înainte de a se îmbrăca, Q se privise îndelung în oglinda din dormitor. Din fericire, soţul ei nu mai putea s-o deranjeze. Locuiau demult în camere separate de un hol lung şi întunecos. Q îşi privea formele aproape perfecte pentru o femeie care născuse de două ori. Avea sâni mici şi încă obraznici, o talie înaltă şi nişte picioare care nu lăsau pe nici un bărbat indiferent. Era tunsă scurt, băieţeşte şi era perfect epilată. Q ducea o luptă pe viaţă şi pe moarte cu orice fir de păr, chiar dacă lui M acest lucru nu i se părea esenţial. Machiajul i-a luat cam o jumătate de oră şi, cam tot pe atâta, alegerea parfumului. Ştia că pentru M era mai important parfumul decât hainele. Tocmai de aceea a renunţat la orice formă de lenjerie intimă şi s-a îmbrăcat, direct pe piele, cu o pereche de pantaloni strâmţi de stofă şi cu un pulover mulat. La parfum a oscilat între vreo trei variante, una mai decadentă decât alta. Până la urmă a rămas cu Magie Noire. Ştia că asta o să-l excite pe M. Şi era singurul lucru care conta.

De la primii paşi prin parc simţise deja cum o mângâia stofa pantalonilor şi cum sfârcurile i se frecau dureros de lâna împletită. Frigul toamnei o pătrundea până la oase, dar asta nu părea s-o deranjeze prea mult. Pardesiul subţire cu care se îmbrăcase în grabă nici măcar nu era închis, lăsând vântul să-i învăluie trupul. Q era suficient de înfierbântată ca să nu mai simtă nimic. De fiecare dată când se întâlnea cu M, pântecele începea să-i fiarbă cu două zile înainte. Degeaba încercă ea să-l calmeze cu o întâlnire prelungită cu vibratorul. Era suficient să-şi imagineze mâinile lui M cuprinzându-i sânii sau limba lui strecurându-i-se în ureche şi ajungea din nou în acelaşi punct. Era total înrobită şi el ştia asta. Probabil că tocmai de aceea lui M nici nu-i păsa dacă Q întârzia la întâlnire.

M o aştepta întotdeauna în maşina lui neagră, în parcarea de la marginea parcului. Îşi consuma lent timpul ascultând muzică corală la sofisticata instalaţie de sunet a maşinii. Erau momente în care îşi golea mintea de orice gând, ca să nu-l cuprindă nerăbdarea. Aceste clipe păreau să dureze câteva eternităţi, chiar dacă erau, de fapt, doar câteva zeci de minute. La un moment dat, prin liniştea nopţii, M auzea mai întâi tocurile lui Q lovind asfaltul aleii şi mai apoi foşnetul frunzelor călcate în picioare. De acele picioare interminabile şi perfect epilate.

Q se urca întotdeauna în maşină pe bancheta din spate. M rămânea, aparent impasibil, pentru câteva clipe, ascultând în continuare muzica, după care, fără o vorbă, întindea mâna spre ea, îi ridica puloverul şi îi strângea un sfârc între degete. Q gemea uşor de plăcere, dar îi îndepărta imediat mâna, semn că trebuie s-o ia din loc. Ca întotdeauna, M o ducea pe Q în apartamentul pe care-l închiria, doar pentru seara de sâmbătă, într-o vilă de la marginea oraşului, undeva pe malul lacului. Dormitorul avea două uşi mari care se deschideau către pontonul de lemn unde era tot timpul ancorată o barcă cu vâsle. Înainte de a face dragoste, ca o dureroasă amânare, ei făceau o plimbare cu barca pe lac. M vâslea lent iar Q îl privea în tăcere. Apa clipocea pe coca bărcii, iar ochii lor parcă se duelau în întuneric. Între ei exista ceva aproape electric, fără vreo legătură cu raţiunea.

La întoarcerea de pe lac urma dragostea. Nu era nimic grăbit în zbaterea lor. M o dezbrăcă foarte încet, mai ales că nu avea prea multe haine de dat la o parte. Q nu-l ajuta niciodată. Aproape că se împotrivea. Cu toate că fierberea dintre picioarele ei se transformase în durere, Q nu voia să pară disperată. M ştia bine că totul este un bluf şi că amândoi îşi doresc să ajungă cât mai repede unul în braţele celuilalt. Totul făcea însă parte din joc.

Când ajungea pe culmile plăcerii Q ţipa scurt şi ascuţit, ca o pasăre rănită. Ar fi vrut să urle, dar se abţinea dintr-un motiv de neînţeles. Probabil că toţi anii în care făcuse dragoste, cu soţul ei, în camera vecină cu cea a copiilor îi creaseră acest reflex de apărare. Soţul dispăruse de câţiva ani buni din patul lui Q, băieţii crescuseră mari şi erau plecaţi în lume, dar ea nu renunţase la acest obicei de nu da glas plăcerii… După ce se odihnea puţin, Q revenea către M. O dată nu-i era de ajuns, avea nevoie să absoarbă cât mai multă plăcere, cât să-i ajungă până sâmbăta următoare. Făceau dragoste iar şi iar, până la ziuă, când adormeau istoviţi.

Somnul le era scurt, chinuit şi fără vise. Odată cu revărsatul zorilor, Q se trezea năucă, făcea un duş, se îmbrăca grăbită şi, fără să-l trezească pe M, chema un taxi. Q nu voia să-l trezească pe M fiindcă nici unul din ei nu suporta despărţirile. Aşa că ea pleca, fără zgomot, deîndată ce auzea maşina intrând pe aleea pietruită din spatele vilei. Drumul spre casă dura cam jumătate de oră. Chiar dacă făcuse un duş temeinic, Q simţea ceva cald, ce cândva îi aparţinuse lui M, care trecea încet prin stofa pantalonilor, umezind bancheta taxiului. Q simţea o plăcere perversă gândindu-se că următorul client al taximetristului va simţi, poate, pata umedă de pe scaunul unde stătea ea acum.

Q ajungea acasă înainte ca soţul ei să se trezească. Mai făcea un duş, se schimba în haine lejere şi cobora în bucătărie ca să pregătească micul dejun. Pe la 10 apărea şi el. Zâmbea indescifrabil şi, sărutând-o pe frunte, o întrebă: “cum a fost seara ta?”. Q îl privea peste umăr, în timp ce-i turna cafeaua şi îi răspundea, invariabil: “aproape perfectă…”.

Foto: Magda Lindblom via DeviantArt

Leave a Comment