Aura Urziceanu în capitala culturală
Anul acesta Festivalul internaţional de jazz “Richard Oschanitzky” din Iaşi are loc cu multă discreţie. Probabil datorită organizatorului său – TVR Iaşi dar şi dezinteresului total manifestat de presa locală pentru promovarea muzicii adevărate. La fel de probabil, acest festival de jazz este anul acesta “în umbră” deoarece nu face parte din campania electorală a nimănui. Citeşte mai departe »
Trois couleurs: bleu, blanc, rouge
Cam pe la ora ceaiului, am intrat în Grădina Botanică din Iaşi. Soare, linişte, multă verdeaţă şi puţină lume. Cele câteva flori care au îndrăznit să înfrunte frigul ultimelor zile ieşeau spectaculos în evidenţa. Privindu-le, mi-am amintit de celebra trilogie a regizorului polonez Krzystof Kieslowski “Trois couleurs: bleu, blanc, rouge”. Citeşte mai departe »
Medicul-vedetă-media
Bunica mea a murit cu frustrarea nemărturisită că nepotul ei nu a ajuns profesor, iar mama mea trăieşte şi astăzi cu regretul că fiul ei nu este medic. Pare această observaţie un loc comun? Pentru cei de vârsta mea, sunt convins că da. De ce oare generaţiile bunicilor şi părinţilor mei au avut ca repere în viaţă meseriile de profesor sau de medic? Nu pot da un răspuns la această întrebare decât făcând un salt înapoi în timp. Citeşte mai departe »
Kremlinul suprimă libertatea religioasă
O anchetă făcută în luna aprilie de către New York Times relevă faptul că Biserica Ortodoxă Rusă îl susţine pe Vladimir Putin, iar în schimb, guvernul îi reprimă pe protestanţii ruşi.
Deşi constituţia Rusiei garantează libertatea religiilor, oficialităţile locale, susţinute de Kremlin, îi reprimă pe protestanţii minoritari. Oficialităţile procedează astfel la cererea Biserici Ortodoxe Ruse dominante. Conceptul este simplu: “a fi rus în Rusia înseamnă a fi rus ortodox”. În Rusia aceeaşi situaţie o au şi luteranii, evangheliştii, penticostalii, metodistii, Martorii lui Iehova, etc. Nici catolicii nu au o viaţă prea uşoară, dar totuşi sunt mai bine toleraţi. Citeşte mai departe »
The Muppet Show reloaded
Când Florin Zamfirescu m-a rugat sa-i fac o poză împreună cu Gheorghe Nichita şi Constantin Simirad nu am putut sa îl refuz, mai ales că argumentul lui părea, cel puţin la acea vreme, solid: “cine ştie când o să-i mai prind împreună!”. Zic “la acea vreme” pentru că fotografia am făcut-o exact acum două luni, pe 23 februarie 2008, la ieşirea din aula Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi, la finalul unei dezbateri GDS despre proiectul “Iaşi 600”. Citeşte mai departe »
