Există câte o femeie pentru fiecare vârstă a unui bărbat

Cu aceste vorbe mă consola bunica mea, când îmi fracturam inima, din greşeală, cu vreun amor naiv de licean. La început, mi s-a părut un panseu mai degrabă misogin care, pe deasupra, mai venea şi de la o femeie. Cu alte cuvinte, pe atunci n-am înţeles nimic. Mi-au trebuit încă 20 de ani după ce a murit bunica, pentru a pătrunde, vag, ce voia de fapt să spună înţeleapta femeie.

Pe vremea părinţilor mei, familia era pe viaţă. Dacă n-o aveai erai un inadecvat social, iar odată ce te înregimentai, era o veritabilă trădare de ţară să dezertezi din “celula de bază”. Motiv pentru care eram şi mai încurcat ascultând sofismele bunicii mele. La vremea aceea, doi părinţi în divorţ erau tot atât de greu de întâlnit precum nişte extratereştri călare pe o farfurie zburătoare.

Din fericire, vremurile s-au schimbat. De fapt, nici nu ştiu dacă ar trebui să mă bucur sau nu de metamorfoza socială post-decembristă. Înclin totuşi să mă bucur. De ce? Fiindcă se pare că bunica a avut perfectă dreptate. Aş zice că a fost un fel de “hipsteriţă avant la lettre”. Prin urmare, propun să analizăm puţin evoluţia femeii pe traseul iubită-nevastă-amantă-divorţată şi retur. Nicio grijă, evoluţia bărbatului nu e cu nimic mai prejos pe traseul iubit-soţ-amant-divorţat!

La începutul relaţiei cu un bărbat, mai ales dacă e la prima tinereţe, femeia ia forma de agregare a iubitei. De obicei bărbatul implicat în povestire nu este şi nici n-a fost vreodată căsătorit, ceea ce dă relaţiei o prospeţime inegalabilă. Totul e mirific, ea îl venerează, el o adoră şi viaţa lor pare că va fi veşnic aşa.

Unul din ei, nici nu mai contează care, vine la un moment dat cu dezastruoasa idee (cel puţin pentru relaţia lor): hai să ne căsătorim! Zis şi făcut. Totul începe bine, numai că la un moment dat iubita se transformă în nevastă. Şi mă refer aici la sensul peiorativ al termenului. Ea devine o scorpie, ce mai, iar el îi ţine hangul. Astfel se desăvârşeşte prima metamorfoză.

Între timp ea îşi găseşte un altul, dar nu divorţează. În acest moment, are loc a doua metamorfoză: nevasta se transformă în amantă. Amanta face lucruri pe care nevasta nici nu se gândea că ar putea să le facă. Una peste alta, femeia evoluează. Doar că nu e fericită nici aşa.

Unul dintre soţi, nici nu mai contează care, vine la un moment dat cu ideea salvatoare: hai să divorţăm! Zis şi făcut. O vreme totul e bine. Nevasta ajunge în etapa de amantă-divorţată, forma ideală de agregare a femeii. Lumea ar deveni cu siguranţă un loc minunat dacă acest al treilea stadiu al metamorfozei s-ar menţine indefinit. Dar, ce să vezi? Nu se menţine!

Lovită de teama de singurătate şi de înaintarea în vârstă, ea vrea cu tot dinadinsul să revină la infamul stadiu al nevestei. Aşa că iubita diafană în care tocmai se transformase ia din nou trista formă de nevastă. Iată a patra metamorfoză care închide cercul vicios al evoluţiei femeii.

Indiferent ce zice morala creştină sau cea socială, eu voi dori întotdeauna lângă mine o amantă-divorţată… Aşa, de dragul poveţelor bunicii şi, mai ales, fiindca iubesc prea mult femeia ca s-o văd devenind nevastă.

Foto: Marc Lagrange via culturainquieta.com

Leave a Reply

Your email address will not be published.