Până la Cartagina şi înapoi (2)

În Tunisia turismul este bine dezvoltat mai ales în cele 4 staţiuni de pe coasta de est: Hammamet, Port El Kantaoui, Sousse şi Monastir. Puteţi găsi în fiecare din aceste locaţii zeci de hoteluri între 3 şi 5 stele. Serviciile sunt la nivel european iar mâncarea este excelentă (dacă vă plac fructele de mare, peştele afumat sau prăjit, friptura de miel, couscous-ul, tocana de legume, produsele de patiserie, baclavaua).

Tunisienii nu beau alcool, doar ceaiuri, în special de mentă. În zonele turistice însă puteţi cumpăra bere, vin şi rachiu de smochine. Recomandarea mea este ca la hotelul unde locuiţi să alegeţi un sistem de masă în demipensiune (micul dejun este de obicei copios iar masa de seară de asemenea) şi la prânz să luaţi masa în orice restaurant tradiţional unde mâncarea este pe cât de exotică pe atât de ieftină. De asemenea, nu rataţi serile tradiţionale tunisiene organizate special pentru turisti, de către anumite restaurante.

Fie că aţi închiriat o maşină sau fie că vreţi să participaţi la excursiile organizate cu autocarul, în Tunisia există destule destinaţii, chiar şi pentru o săptămâna de sejur. Singura problemă este că aveţi prea multe opţiuni: Tunis (oraşul vechi şi nou), Cartagina (acum o zonă rezidenţială a capitalei care cuprinde atât vechile vestigii feniciene cât şi palatul prezidenţial), Tabarka (situat în cea mai mare şi frumoasă rezervaţie naturală de pe coasta de nord a Africii), El Jem (cu un colosseum roman mult mai bine păstrat decât cel de la Roma), Kairouan (oraşul sfânt, emblematic loc de pelerinaj pentru lumea islamică), Zaghouan (orăşelul de munte de unde pornea apeductul de 80 de km care alimenta Cartagina) şi nu în ultimul rând Sahara (unde se poate ajunge cu o excursie-safari de 2 zile cu autocarul, jeep-ul şi cămila). Dar, în afara destinaţiilor turistice clasice, vă recomand să nu pierdeţi ocazia de a vă plimba pe jos, mai ales prin oraşele mici, unde atmosfera este deosebit de plăcută şi serenă. Intraţi fără teamă în restaurantele locale, mai ales după ora 5 când bărbaţii ies de la moschee şi se aşează la o narghilea şi un ceai, şi veţi înţelege cum arată Tunisia dincolo de clişee.

În centrul oricărui oraş tunisian există o zonă veche, înconjurată de ziduri, numită Medina. Aici, pe lângă moschee, veţi găsi zona comercială cu tarabe şi buticuri pentru turişti. Există o mulţime de produse tradiţionale (ceramică emailată, produse din piele, lemn şi aramă, covoare berbere şi arabe, mirodenii, ceaiuri) aşa că trebuie să va înarmaţi cu multă răbdare. Dacă preţul produselor este afişat înseamnă că aţi nimerit într-un magazin cu preţuri fixe şi orice negociere este inutilă. De cele mai multe ori însă, preţul nu este afişat aşa că trebuie să negociaţi cu vânzătorul. Tehnica de negociere este relativ simplă: preţul de pornire este cel puţin dublu faţă de preţul la care veţi putea cumpăra. Negocierea este însă un ritual fără de care arabii nu concep nici o vânzare.

Dacă aţi ajuns pe plajă, fiţi cu băgare de seamă: soarele este necruţător, mai ales în iulie şi august. Cu atât mai mult cu cât umiditatea redusă şi briza continuă dau impresia de răcoare chiar şi la peste 30 de grade. Oriunde în Tunisia marea este splendidă, apa este caldă dar nu atât de sărată ca în Marea Neagră sau Marea Egee iar plajele au nisip natural fin. Toate hotelurile au pe lângă plaja privată de la malul mării şi piscină (cu apă dulce) pentru adulţi cât şi pentru copii. Atât plajele cât şi piscinele sunt asistate de salvamari şi de un numeros efectiv de pază, astfel încât Tunisia se poate recomanda ca o destinaţie foarte potrivită pentru cei vor să călătorească împreună cu copii mici, cât şi pentru cei care îşi doresc o atmosferă liniştită, fără muzică dată tare şi fără ingredientele binecunoscute dar detestabile ale litoralului românesc.

Lunile cele mai recomadate pentru o excursie în Tunisia sunt iunie şi octombrie, când temperaturile nu depăşesc 28-30 de grade, şi când preţurile sunt sensibil mai mici decât în plin sezon. Asta înseamnă că pentru un sejur de 8 zile vă veţi descurca fără probleme cu 650 de euro de persoană, bani cu care veţi acoperi biletul de avion, taxa de aeroport, hotelul cu demipensiune, mesele la restaurantele locale, închirierea unei maşini şi benzina aferentă, taxele de intrare la obiectivele turistice, diverse suveniruri mărunte.

[nggallery id=4]

Leave a Reply

Your email address will not be published.