Când Florin Zamfirescu m-a rugat sa-i fac o poză împreună cu Gheorghe Nichita şi Constantin Simirad nu am putut sa îl refuz, mai ales că argumentul lui părea, cel puţin la acea vreme, solid: “cine ştie când o să-i mai prind împreună!”. Zic “la acea vreme” pentru că fotografia am făcut-o exact acum două luni, pe 23 februarie 2008, la ieşirea din aula Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi, la finalul unei dezbateri GDS despre proiectul “Iaşi 600”.
Momentul imortalizat este deci înainte de începerea propriu-zisă a campaniei electorale, înainte de plecarea “lotului Flaişer” către tărâmul făgăduinţei, înainte ca Schrotter să-şi întoarcă faţa înlăcrimată către Oprea şi înainte ca Simirad să se lanseze ca o rachetă “Soiuz” către Consiliul Judeţean.
Dincolo de posibila conotaţie politică a aceastei fotografii, ea îmi aduce aminte de “Muppet Show”: parcă-l văd pe Kermit prezentând publicului pe cei doi bătrânei enervanţi care fac bancuri nesărate de la balconul teatrului. Şi fiindcă Muppets mi-au înveselit de atâtea ori copilăria, m-am gândit că cel mai bine i-ar sta acestei poze în culorile sepia ale unor vremuri când bunica mă cârpea fiindcă întârziam la masă din cauza unui joc de şotron.
Sper ca Florin Zamfirescu să-mi ierte comparaţia cu Kermit dar, în măsura în care cei doi bătrânei îmi erau antipatici, broscuţa a fost întotdeauna preferata mea (Jim Henson, te salut moşule!)