Iniţiativa “Puţin din prea mult”

Pentru mulţi dintre noi Crăciunul va fi îndestulat. Sunt însă copii şi bătrâni care nu vor fi atât de norocoşi. Ce-ar fi să ne gândim puţin şi la ei?

Cu siguranţă nu vom reuşi să mâncăm tot ce am pregătit pentru masa de Crăciun. Ce-ar fi dacă fiecare dintre noi ar pune de-o parte câte puţin din preamultul acestui festin? Haideţi să adunăm, bucăţică cu bucăţică, câte ceva de pe mesele noastre şi să facem o bucurie unor copii şi bătrâni singuri şi fără posibilităţi din Iaşi… Pentru noi e puţin, pentru ei e foarte mult!

Vă aştept joi, 27 decembrie 2012, între orele 10-20, la magazinul Good Point unde puteţi contribui cu orice v-a prisosit de la masa de Crăciun. Nimic nu e prea puţin, orice ajutor e binevenit! Vineri, 28 decembrie 2012, toate bunătăţile strânse vor fi donate unei case de copii şi unui cămin de bătrâni din Iaşi.

“Puţin din prea mult” este o iniţiativă promovată cu mult entuziasm de către: Good Point, Fructe Naive, ICAR Tours, Cărtureşti, Fundaţia Comunitară Iaşi, Belva, Adelicii, Paharnicul, Ziarul de Iaşi, IaşiFun… şi lista e încă deschisă!

Vrei să ajuţi dar nu ai cum să ajungi joi la Good Point? Povesteşte prietenilor tăi despre iniţiativa noastră!

Later edit:

Misiune îndeplinită cu succes! Bunătăţile şi jucăriile strânse au fost donate la Adăpostul de noapte din Iaşi, bd. Poitiers nr. 41. De ele s-au bucurat sincer 60 de oropsiţi ai sorţii: 12 copii şi 48 de bătrâni. Le-am promis că ne vom întoarce cât de curând! Mulţumesc tuturor celor care au donat… Nu-i voi numi deoarece toţi au dorit să rămână anonimi… Concluzia? Cred că mai avem o şansă la normalitate… La Mulţi Ani tuturor!

5 thoughts on “Iniţiativa “Puţin din prea mult””

  1. Felicitarile mele! cat mai multe fapte bune:
    Reco: nu mi-a placut faza cu “oropsiti ai sortii” :( mi se pare o exprimare mult prea elitistico-ironica…
    in rest toate bune

  2. Alice, mulţumesc pentru gândurile bune! În ceea ce priveşte sintagma “oropsiţi ai sorţii”, să ştii că am cumpănit-o mult după ce m-am întors de la Adăpostul de noapte… Este un “understatement”, crede-mă!

  3. pff… adica e ca un fel de interpretare a Mioritei… de acceptare si neputinta in fata sortii…
    nu stiu ce sa zic, dar tot parca nu-mi suna bine

  4. Alice, mă tem că nimic nu sună bine în viaţa acestor oameni… Dacă nu mă crezi, te invit să ne însoţeşti data viitoare când vom merge la ei… O mână de ajutor nu se refuză niciodată! Eu unul cred că sunt multe de făcut, dincolo de aceste polemici (binevenite dealtfel)… În tot cazul, resemnarea e o stare de spirit străină mie!

Leave a Comment