Însemnările unui leneş rafinat
Ca mai toţi copiii generaţiei mele, am avut o pasiune specială pentru “chestiile chinezeşti”. Cine n-a avut în ghiozdan, prin anii 70′-80′ (desigur, dacă era la şcoală în acea perioadă), următoarele obiecte de inventar: penar chinezesc, stilou chinezesc, creion chinezesc, radieră chinezească etc.? Scriu asta ca să punctez că n-am nimic împotriva chinezilor, ba mai … Read more
A venit vremea: cineva va începe aici o nouă viaţă, iar noi vom începe o nouă viaţă în altă parte. Apartamentul 2 din str. Victor Babeş 1A e situat la parter, dar trebuie să coborî 9 trepte ca să poţi intra. Acest paradox geometric îi dă o calitate unică, pe care, poate, doar casele de … Read more
Nici nu-mi aduc aminte de când n-a mai nins aşa de frumos la Iaşi. Mărunt, fin, uniform, liniştitor. Parcă am păşit în maşina timpului, care m-a trimis înapoi, cam pe la vârsta de 5-6 ani, în vremurile fericite când încă nu fusesem dat la şcoală, locuiam la bunici, în dealul Copoului şi, în fiecare iarnă, … Read more
Era ora 7 seara şi Mark adormise deja. Programul TV cu colinde de Crăciun îl transportase cu gândul la copilărie, la bunici, la mirosul de răşină de brad şi de biscuiţi cu scorţişoară. Apoi, somnul venise ca o eliberare din realitatea serii de Ajun. La urma urmelor, nu era chiar o ruşine pentru bătrânul profesor, … Read more
În urmă cu 20 de ani, de sfântul Dumitru, a murit Bunica. Şi nu am scris din eroare cu majusculă. Bună, blândă, dar fermă, Bunica este şi astăzi prezentă în multe dintre conversaţiile mele. Prietenii care citesc aceste rânduri, cu siguranţă vor zâmbi aducându-şi aminte de perenele mele introduceri sau finaluri de frază: “după cum … Read more
Cu aceste vorbe mă consola bunica mea, când îmi fracturam inima, din greşeală, cu vreun amor naiv de licean. La început, mi s-a părut un panseu mai degrabă misogin care, pe deasupra, mai venea şi de la o femeie. Cu alte cuvinte, pe atunci n-am înţeles nimic. Mi-au trebuit încă 20 de ani după ce … Read more
Q mergea prin parcul pustiu, călcând cu grijă, ca să nu facă prea mult zgomot. Era începutul toamnei şi aleile erau deja pline cu frunze uscate şi castane. Ora era târzie. O aparentă pace se aşternuse peste oraş şi fiecare pas al femeii părea că sfâşie liniştea nopţii cu un foşnet strident. Q nu se … Read more